In decembrie 1989, romanii au iesit in strada si au murit pentru libertate si democratie. Oamenii erau satui de conducatori impusi din afara sau dintr-o elita indoielnica a partidului-stat. Printre principalele deziderate ale Revolutiei se numara si principiul democratic al alegerilor libere, in care societatea romaneasca sa-si stabileasca liderii pe care sa-i investeasca cu puterea politica. 

De altfel, primii ani de dupa Revolutie, ani marcati de numeroase framantari politice, au avut ca principal stindard alegerile libere si ideea ca toti romanii sa participe la deciziile majore care priveau soarta tarii, prin exercitarea dreptului la vot. Vorbim despre dreptul la vot platit cu sangele mortilor din decembrie 1989.
Asadar, dreptul romanilor de a participa si de a decide soarta tarii prin vot era un fapt absolut de necontestat, iar aceasta stare de fapt din societate a fost transpusa si in Constitutia din 1991.
In baza Constitutiei, tot in acea perioada a fost instituit un sistem electoral care viza exact ideea participarii la deciziile majore a tuturor romanilor si reprezentarii intregii societati in structurile de putere locale si nationale.
In vederea punerii in aplicare a acestui principiu, s-a avut in vedere ca in cazul institutiilor sau autoritatilor publice pluripersonale, alcatuite din mai multe persoane (Parlament, Consiliu local sau judetean) sa se aplice principiul proportionalitatii, astfel incat toti membrii societatii care si-au exprimat optiunea sa fie reprezentati.
In cazul institutiilor publice unipersonale (Primar sau Presedinte), s-a aplicat principiul majoritatii. Astfel, era aleasa persoana care a strans optiunile a cel putin jumatate plus unul din membrii societatii. Problema aparea in situatia in care nimeni nu reusea sa obtina aceasta majoritate. In aceste conditii, se organizeaza un al doilea tur de scrutin, tocmai pentru a asigura reprezentarea majoritatii societatii in persoana celui ales. Asadar, acest sistem al celui de al doilea tur de scrutin a fost introdus imediat dupa Revolutia din 1989, tocmai pentru a pune in practica principiile si programele sustinute de romanii care au murit sau au fost raniti in acele tragice moment ale istoriei noastre. Principiul reprezentativitatii, care se realizeaza prin organizarea celui de al doilea tur de scrutin, isi are originea in Revolutia Romana.
De fapt, aceasta solutie legislativa este o normalitate statuata in legea romaneasca si care a capatat in timp o recunoastere majora din partea societatii
Acest sistem a functionat pana la alegerile locale din 2012, cand in cazul alegerii primarilor s-a decis organizarea doar a unui singur tur de scrutin.
Alegerea primarului in doua tururi confera o legitimitate mult mai mare persoanei care a fost aleasa si, bineinteles, asigura reprezentarea majoritatii comunitatii la nivelul executivului local.
In cazul alegerii primarului intr-un singur tur, dincolo de nerespectarea celor aratate anterior, putem ajunge in fata a numeroase pericole.
Astfel, mai ales in conditiile unei participari scazute la vot, exista posibilitatea ca primarul unei localitati sa fie ales cu un numar extrem de mic de voturi. Acest fapt, dincolo de legimitatea scazuta pe care o va avea alesul, poate conduce foarte usor la dirijarea artificiala a votului de catre grupuri de persoane din cadrul sau din afara comunitatii, incalcandu-se astfel toate principiile de baza care statueaza legislatia electorala si producand chiar implicatii constitutionale.
Totodata, trebuie avut in vedere ca sistemul alegerii primarului intr-un singur tur poate aduce in fruntea comunitatilor persoane facand parte din grupuri politice sau de alta natura – de orientare extremista sau care pun in pericol securitatea si nationala si ordinea publica – in conditiile in care primarul indeplineste si atributii de reprezentant al statului. Un al doilea tur ar putea corecta o astfel de situatie.
Mai mult, sistemul electoral romanesc este dezechilibrat prin alegerea primarului intr-un singur tur, pentru ca astfel nu se mai aplica principiul paralelismului in alegerea executivului national si local, respectiv a Presedintelui si a primarului. Logica legislativa care stat la baza sistemului electoral romanesc actual face aceasta paralela care sta la baza constructiei administratiei publice romanesti.
Pentru a explica mai bine care sunt diferentele majore dintre cele doua sisteme de alegeri a primarilor (in doua tururi de scrutin sau intr-un singur tur), vom analiza in continuare doua cazuri : un oras si o comuna.
Trebuie remarcat faptul ca toate datele privind populatia, dar si indicatorii utilizati sunt cei oficiali, utilizati de Institutul National de Statistica ori de alte institutii.
Pentru inceput, trebuie subliniat faptul ca organizarea administrativ-teritoriala din Romania este caracterizata printr-o puternica fragmentare. Concret, Romania are la acest moment localitati cu un numar destul de redus de locuitori.
Astfel, din totalul de 320 orase din Romania, majoritatea (64) au intre 10.000 si 15.000 de locuitori. Acestea reprezinta 20% dintre orasele Romaniei. In acelasi timp, exista un numar de 134 de orase, adica 41,8% cu o populatie mai mica de 10.000 locuitori.
In ceea ce priveste comunele din Romania, din totalul de 2860, cele mai numeroase, adica 436, sunt cele cu o populatie intre 1500 -2000 locuitori. Acestea reprezinta 15,2% din totalul comunelor romanesti. Exista 353 comune cu o populatie mai mica de 1500 de locuitori.

Pentru studiul nostru, am luat in calcul un oras din categoria cea mai numeroasa (populatie intre 10.000 si 15.000 locuitori) si o comuna tot din categoria cea mai numeroasa (populatie intre 1500 si 2000 locuitori)

1. Cazul oraselor cele mai intalnite in Romania (populatie intre 10.000 si 15.000 locuitori)

Sa luam in considerare o medie, ceea ce inseamna un oras cu 12.500 locuitori.
Din statistici reiese ca un procent de 20% -25% ar fi populatia fara drept de vot. Luam in considerare 20%, asadar raman 10.000 de cetateni cu drept de vot.
Din statisticile electorale reiese ca la alegerile locale se prezinta 40-45% (medie nationala) din cei cu drept de vot, in conditiile in care alegerile locale beneficiaza de cel mai mare interes din partea cetatenilor.
Vom considera un procent de prezenta la vot de 45%, ceea ce inseamna ca in orasul considerat de noi se prezinta la vot 4500 cetateni.

A) Sistem de alegere in doua tururi
Pentru ca un candidat sa fie declarat ales, el trebuie sa obtina in primul tur majoritatea de 50%+1 vot, adica 2251 voturi.
In cazul in care niciun candidat nu obtine acest numar minim de voturi, se va organiza un al doilea tur intre candidatii clasati pe primele doua locuri. In aceasta situatie, intervine deja un alt comportament al alegatorilor. Acestia se pot mobiliza si pot veni in numar mult mai mare la vot in al doilea tur, fapt care ar creste reprezentativitatea, dar si legitimitatea celui ales.
Daca totusi la turul al doilea vor participa acelasi numar de alegatori, 4500, va fi declarat ales candidatul care va obtine cel mai mare numar de voturi dar nu mai putin de 2251.
Marele avantaj al turului 2 este acela ca cetatenii care au votat in primul tur pentru un candidat care nu s-a clasat pe primele locuri au posibilitatea de a alege in turul 2 pe unul dintre cei doi finalisti, deci optiunea lor nu se va pierde, ci va fi luata in calcul la desemnarea celui care va conduce si administra comunitatea in urmatorii 4 ani.

B) Sistem de alegeri intr-un singur tur
De aceasta data, regula este ca va fi declarat ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi din totalul celor exprimate.
In contextual politic actual, in care avem doua partide mari, cu o sustinere cotata in intervalul 35 – 40%, (candidatii acestor partide reflecta in mare parte procentele partidelor), vom avea situatia in care primarul va fi desemnat doar de 40% din corpul alegatorilor, adica 1800 de cetateni, in cel mai bun caz. Exista bineinteles si varianta ca alesul sa se bucure de sprijinul unui numar mult mai mic de cetateni, adica sa obtina 25%, 30% etc.
Exista si situatia in care cel ales sa obtina 50% plus unu (adica majoritatea de 2251 voturi) sau chiar mai mult, insa asa cum spuneam, aceasta situatie este destul de rar intalnita datorita configuratiei politice. Mai mult, statisticile arata o situatie contrara.
Altfel spus, toti cetatenii care au votat cu alt candidat decat cel clasat pe pe primul loc vor ramane nereprezentati si in cele mai multe cazuri cei nereprezentati reprezinta majoritatea membrilor comunitatii.

2. Cazul comunelor cele mai intalnite in Romania (populatie intre 1500 si 2000 locuitori)

In acest caz, logica sistemelor electorale este aceeasi, doar ca discutam de un numar mult mai mic de alegatori, ceea ce creste vertiginous pericolul dirijarii votului.

A) Sistem de alegere in doua tururi
Luam in considerare o comuna din aceasta categorie cu o populatie medie, deci 1750 locuitori. Aplicam aceleasi principiu ca mai sus. 20% sunt cetateni fara drept de vot, deci raman 1400. Se prezinta la vot 45%, deci 770.
Pentru a fi ales din primul tur candidatul ar trebui sa obtina 385 voturi. In caz contrar, se organizeaza turul al doilea intre primii doi clasati si, mergand pe logica prezentarii la vot a aceluiasi numar de alegatori, este nevoie de acelasi minim de 385 voturi.

B) Sistem de alegere intr-un singur tur
In acest caz, primarul poate fi ales de un numar extrem de mic de cetateni . Adica, in cazul in care obtine 40% – un caz fericit – inseamna 308 voturi. Dar daca, de exemplu, se claseaza pe primul loc cu 25%, viitorul primar ar avea nevoie de doar 192 de voturi. Restul cetatenilor, ce totalizeaza 75% (in jur de 1200 de persoane), ar ramane neprezentati de executivul local. Primarul ales va fi doar primarul a nici 200 de oameni.

Leave a Reply

*
*

captcha *