A fost sau n-a fost? Aşa sună titlul unui cunoscut şi premiat film românesc, film realizat de un cineast al noului val, Corneliu Porumboiu. În decembrie 1989, fiecare român a avut o revoluţie a sa. Fiindcă fiecare român a adunat în sine atâta frustrare şi atâta obidă, strânse pe parcursul a aproape trei generaţii topite în odioasa perioadă bolşevică.

Suntem datori să ne răspundem nouă înşine mai întâi de toate dacă am fost atât de dedicaţi cauzei pentru care am ieşit în stradă, unii cu nasturii desfăcuţi la cămaşă, dacă am continuat lupta şi după căderea dictaturii ceauşiste, sau dacă ne-am abandonat în braţele contemplării aşteptând ca binele să ne vină din cer. Dacă am avea răbdarea să facem un pas în spate şi să privim atent, am vedea peisajul social măcar cu obiectivitatea omului ieşit – pentru un timp – din tumultul cotidian copleşitor. Am vedea societatea în tuşe groase, maniheiste, fiindcă astăzi calea de mijloc, moderaţia, ne sunt aproape străine. O asemenea divizare nu este altceva decât o prelungire a celei cultivate de puterea comunistă, cea care ne împărţea în oamenii muncii şi duşmanii poprului. Greşim oare dacă afirmăm că unii dintre cei care au condus România postdecembristă nu sunt altceva decât avataruri ale celor care au condus-o în comunism? Greşim oare dacă afirmăm că dihonia din societate a fost întreţinută cu bună ştiinţă de către aceste avataruri? Greşim oare dacă afirmăm că, sub conducerea acestor reîncarnaţi, românii au luat drumul pribegiei, mânaţi de lehamite şi de lipsă de speranţă?

În decembrie 1989, regimul comunist a fost doborât şi înlăturat cu preţul a 1166 de vieţi nevinovate. Aşa spun cifrele oficiale. Fiindcă pentru mulţi dintre cei care s-au înstăpânit peste ţară în ultimii 26 de ani aceste suflete pierdute nu sunt altceva decât o cifră. 1166 de familii distruse, de oameni care nu vor mai afla niciodată pentru ce – şi mai ales de mâna cui – copii, soţii, nepoţii sau părinţii au plecat pe Lumea Cealaltă. Pentru ei, dar şi pentru conştiinţa noastră trebuie să aflăm odată pentru totdeauna: a fost, sau n-a fost?

Leave a Reply

*
*

captcha *