Omul s-a născut liber şi este pretutindeni in lanţuri, spunea Jean Jeacques Rousseau. Aşadar, omul se naşte liber dar nu prea ştie ce să facă cu libertatea. Ce s-a întâmplat în România ultimului sfert de veac ilustrează parcă cum nu se poate mai bine gândul lui Rousseau, om care a influenţat în mod dramatic conştiinţa socială a ultimelor trei secole. Căci despre ce altceva este vorba în fenomenul Piaţa Universităţii, dacă nu despre conştiinţă socială?! 

În Piaţa Universităţii s-a cerut în mod imperativ, lipsit de echivoc, desprinderea totală de un trecut sinistru, de cei 45 de ani în care elita intelectuală, politică şi ţărănească din ţara noastră a fost rasă de pe faţa pământului, ucisă şi schingiuită în închisori de bolşevismul kominternist. În Piaţa Universităţii au fost vocalizate idealurile unei generaţii care nu a mai suportat puterziciunea unui sistem şi minciuna unui regim ale cărui scopuri erau puterea cu orice preţ şi confiscarea libertăţii oamenilor.
Uriaşa manipulare din decembrie 1989, atunci când peste 1200 de suflete nevinovate au fost ucise, nu putea rămâne nesancţionată. „Teroriştii” din decembrie 89 au ieşit la iveală în iunie 90. Cei care au rămas cu mâinile pătate cu sânge în decembrie 89, şi le-au mai pătat o dată în iunie 90 având pretextul „orânduirii de drept”. Orânduirea de drept justifică violenţele împotriva populaţiei civile? Dacă-i ascultaţi pe unii epigoni ai actorilor principali de atunci, aţi rămâne cutremuraţi să aflaţi că da, intervenţia forţelor de represiune este justificată. Sunt două înţelepciuni populare vechi care se completează perfect una pe cealaltă, ambele cu şi despre adevăr. Adevărul umblă cu capul spart, dar iese deasupra apelor precum untdelemnul. În ultimul sfert de veac adevărul a umblat cu capul spart prin ţara noastră. De ce? Fiindcă neputând fi cosmetizat, aidoma minciunii, adevărul este adeseori dureros, mai ales pentru cei care au încercat să-l mistifice.
Este timpul adevărului! Este timpul decontării crimelor odioase din decembrie 89 si din iunie 90. Libertatea se câştigă cu sânge şi are miros de sânge. Cel mai adesea, nevinovat. Pe cale de consecinţă, cei care culeg fructul libertăţii TREBUIE să fie acei nevinovaţi care au plătit cu sângele lor preţul libertăţii.
Amin!

Leave a Reply

*
*

captcha *