Trăiesc într-o metropolă europeană ce este cunoscută mai mult prin elementele ei gri şi triste. M-am născut într-un cartier ce se face remarcat în special prin aglomeraţia continuă a traficului. Cu toate astea îmi place oraşul meu şi imi iubesc cartierul pentru că au puterea, chiar după lungii ani de comunism să surprindă plăcut şi să impresioneze prin fragmente de istorie.                                                                                                                                                                                                           Am adunat aici câteva dintre aceste fragmente pe care vă propun să le descoperim împreună. Aceste fragmente, adunate şi legate între ele, pot construi o punte peste timp, suficient de solidă încât să ne ia de la primele momente ale Bucureştiului modern şi să ne ducă până în viitorul unui oraş care poate oferi mult mai mult decât o face acum. De asemenea ele sunt o legătură reală între cei de azi şi locul în care trăiesc. Această legătură dă sentimentul de apartenenţă la comunitate, oferă un trecut şi mai ales un viitor.                                                                                                                                                 Voi începe cu patru soldaţi genişti ce apără din 29 iunie 1929 una dintre intrările în sectorul 6: un ceferist, un cercetaş, un pontonier şi un telegrafist. Împreună ne privesc cum intrăm şi ieşim din aglomeratul cartier Militari !

 

 

 

 

Următorul frgment de istorie este un infanterist care, deşi are puşca ruptă continuă să lupte, atacând duşmanul cu patul armei rupte. Şi acest soldat, care străjuieşte malul Dâmboviţei, îşi face datoria în poziţia de luptă în care l-a îngheţat Spiridon Georgescu, încă din 22 mai 1931.

 

Continui această călătorie cu o cunună de lauri. Cununa aparţine tuturor celor 880.000 de eroi români care au căzut în războiul de reîntregire a partiei din 1916-1919. Şi ea le spune celor din cartierul Militari că, deşi nu pare, cartierul în care locuiesc are o istorie care merge în timp cu mult înaintea ridicării a ceea ce înţelegem azi prin acest cartier.

 

Vreau să adaug aici şi una dintre operele sculptorului Oscar Spaethe. Ea înfăţişează un personaj al istoriei noastre despre care nu s-au scris foarte multe. Cu toate acestea este unul dintre deschizătorii de drumuri şi sunt sigur că studenţilor din caminul Leu le poate spune mai mult.

 

Înainte de încheiere adaug o perspectivă deosebită a unui loc pe care cei din Crângaşi şi Giuleşti îl pot admira în zare, de pe marginea lacului Ciurel. Un loc plin de legende mai noi sau mai vechi şi care continuă să incite imaginaţia celor din imediata apropiere. Un profil care are şanse mari să continue să mărginească această parte a Bucureştiului încă mult timp de acum încolo.

 

Pentru final propun un detaliu prin faţa căruia trec zilnic mii de bucureşteni din Ghencea şi Drumul Taberei. Un detaliu din ceva ce rivalizează de la egal la egal cu mausoleul de la Mărăşeşti, dar în faţa căruia nu se opresc niciodată autocare cu turişti. Sper ca viitorul să nu uite memoria acestui loc ci din contră să o cinstească aşa cum se cuvine.

 

 

 

  1. Pingback: Viaţa-n imagini (241011)

  2. Rux Răspunde
    Despre ce este vorba in penultima poza?:) Foarte interesante detaliile legate de monumente! Felicitari pentru articol:)

Leave a Reply

*
*

captcha *