Curentul care a dus la apariţia Partidului Naţional Liberal pe scena politică românească a fost liberalismul secolului al XIX-lea. În acel veac, fondul social-economic purtător al liberalismului, burghezia şi locuitorii oraşelor în general, era slab dezvoltat şi constituit din negustori şi meşteşugari. Cu toate acestea, marile schimbări europene nu au rămas fără ecou pe tărâm românesc. Ascensiunea liberalismului a fost facilitată de instituţionalizarea învăţământului public elementar, dar mai ales de dezvoltarea unei intelectualităţi de largă orientare europeană.
Un moment decisiv de raliere liberală l-a constituit campania pentru alegerile parlamentare din aprilie 1875. La 24 mai 1875, Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu şi alţii, printr-un program întărit de semnături, puneau bazele Partidului Naţional Liberal. Se accentua astfel dezvoltarea “bunei stări a claselor muncitoare”, dezvoltarea învăţământului public, autonomia comunală. În titulatura partidului se îngemănează două concepte, naţional şi liberal, care expun însuşi sensul dezvoltării societăţii şi statului român. Termenul “naţional” semnifica procesul de identificare sub atributele suveranităţii şi independenţei depline. Cuvântul “liberal” exprima natura regimului social – economic şi politic instituţional bazat pe proprietate şi libertate, prin căutarea permanentă a unui echilibru între diferitele clase ale societăţii.
Liberalii au jucat un important rol politic, reprezentând în practică cel mai puternic partid politic al perioadei interbelice. Ei au condus cvasi-neîntrerupt din 1914 şi până în 1919. De asemenea, liberalii au cârmuit cu autoritate între 1922-1928 şi 1933-1937. Perioada 1922-1926 a fost probabil epoca celor mai mari succese liberale, guvernul lui Ion I. C. Brătianu rezolvând cu pricepere problemele dificile ale organizarii noului stat întregit, ale unificării celor patru regiuni istorice, atât din punct de vedere administrativ cât şi cel legislativ. Aceştia au fost anii refacerii economice şi ai aplicării reformelor, în timpul cărora s-a adoptat o nouă constituţie.
După Revoluţia din 1989, PNL a fost reînfiinţat de Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, I.V. Săndulescu, Sorin Bottez ş.a., primul său preşedinte fiind Radu Câmpeanu.

Leave a Reply

*
*

captcha *